agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-12 | |
Îl vom cunoaște astăzi pe Ionuț Caragea cel care poartă numărul de înmatriculare 2743, are ceva vechime pe acest site, este un autor original, care și-a făcut din poezie o întreagă arhitectură, parcă umblă prin ea ca prin propria-i viață.
M-am oprit la poezia care se numește: Alfabetism literar - surpriză dragă autorule, probabil nu te așteptai la așa ceva, dar preventiv, fiindcă altă dată am avut probleme cu internetul mi-am copiat câteva texte din pagina ta de autor. Și uite așa învățăm alfabetul: Alfabetism literar poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de caragea ionuț [Snowdon King] 2002-09-30 | | asini asociați asiduu asimetriei asimilate articulează în argou apoteoze analfabete. boboșatele boeme bombastice la buric boicotează beatitudini bănuite de bășici. cabalinele cadâne cocoșate de califi camuflate în candoare cârdașesc competitiv. deformate de defecte definite de dantură defrișează în derivă descompusele deșeuri. electoralele efluvii echivalente în ecou efectuează efervescent egocentrisme echidistante. fotogenice, frivole, forfotind feroce, fertilizează feude frenezând favoruri. generând gazeluri gâdilind gâtlejul, germinează grote gestionând glutenul. hemoragice hapsâne hidratează hrube hoinărind în hăuri hărăzesc himere. impuri, impunători, impudici inactivați impresioniști imponderabili impostori ierarhizează iluminiști. îmbălsămați, înapoiați, înflăcărați de înfumurare încrucișează încâlcit îngrășământ la întâmplare. judecând în junglă, jupuind jargoane, jefuind jonglerii, juxtapun jurnale. karatiste în kibitzi karmă au kilograme kamasutra-s kamikaze koala-n Karaoke. lamentabile, lascive, licitează liric lichidând lacune laitmotiv să lingă. machiavelice maimuțe, mamifere menstruale, murdăresc mioape masa muncitoare. novatoarele năpârci, neam de narcisiste năruind neologisme numără noroaie. oligofreni, omizi, ombilicuri omniprezente oligochete, oficiază odios oligarhii organizate. puchinoasele poete pângăresc poeme. proliferând prostia preamăresc pubele. recitind din râturi, reformând refrene rafinând rebuturi reproduc rutina. sublimând stilistic simulând statui semănând sarcasmul săvârșesc satira. șlefuind șabloane șed în șezătoare șovăind în șleahtă șmirghelesc știuleții. tipice, tenace, tipăresc tâmpenii transmutând tupeul travestesc trofee. țanțoșe țarine țuguie țesutul, țâșnind în ținute țepene ca țigla. universale urticacee uzurpatori umilitori urocordate urinifere uluitoare la umor. vomând vanitoase varietăți de versuri vizualizează vaste vernisaje. xeroxând xenofilia xenobiotice x-gene xilografiază xenofobic x-games cu xifoidul. zdruncinate, zăpăcite, zbuciumate, Zbânțuite, zgârie zapise zămislind zăgazuri. Puterile Cuvântului sunt reflectate în modul de exprimare a fiecărui autor, unii prin poezie, alții prin proză sau prin alte forme de exprimare. În poezia de mai sus cuvântul are o mare forță asupra cititorului, fiindcă nu este o noțiune abstractă, e un fel de modulație a eului. Cititorul este cel ce trebuie să culeagă fructele cuvântului în sens figurativ, metaforic sau sugestiv: xeroxând xenofilia / xenobiotice x-gene / xilografiază xenofobic / x-games cu xifoidul. Desigur că pentru fiecare cititor cuvântul poate semnifica cu totul altceva în accepțiunea sa. Dacă analizăm un poem nu numai cu inima ci și cu raționalul, putem distinge mai multe sensuri, este interesant să poți savura un poem, atunci cuvântul așezat acolo are puterea de rezonanță: impuri, impunători, impudici / inactivați impresioniști / imponderabili impostori / ierarhizează iluminiști. Prin anumite versuri sau dintr-o anumită combinație de cuvinte autorul reușește să sugereze dând naștere unor alte și alte înțelesuri: hemoragice hapsâne / hidratează hrube/ hoinărind în hăuri / hărăzesc himere. Poezia este ochiul care privește în interiorul cuvântului și îi dă noi valențe, iar mâna conturează forma cuvântului impregnându-i taina de a-l face curios pe cititor să treacă dincolo de primul vers și să descopere conținutul, ce rezonează dând savoare versului: șlefuind șabloane / șed în șezătoare / șovăind în șleahtă / șmirghelesc știuleții. E aici o artă poetică demnă de apreciat, Ionuț este un făuritor de versuri, e un moment conștient provocat prin prin intermediul artei și colorat de un anumit patos al creației sale. Descoperi aici nu o emoție obiectivă, ci mai mult o emoție estetică care exprimă o anumită savoare ce ne va reveni în minte: cabalinele cadâne / cocoșate de califi / camuflate în candoare / cârdașesc competitiv. Poemul de mai sus este de fapt o recreere a poeziei pe un alt plan, poetul încearcă fondarea ființei prin cuvânt, îndemnând cititorul să distingă umbrele de lumini. Voltaire spunea că: Poezia este muzica sufletului și, mai presus de toate, a sufletelor mari și sensibile. Chiar dacă cuvântul e puțin încorsetat aici, autorul a reușit să reducă limbajul în mod deosebit la esențele lui: oligofreni, omizi, ombilicuri / omniprezente oligochete, / oficiază odios / oligarhii organizate. Am citit undeva că înainte de a compune poemul, poetul trebuie să se compună pe sine, să se prepare interior ca cel mai bun recipient-receptor al savorii. Trebuie să lase deoparte ceea ce numim personalitate, pentru a stăpîni impulsurile vanității și capriciile imaginației sale. Se pare că în acest poem asta a făcut autorul, aici nu este o revărsare de sentimente puternice, nu e un cântec, de asta nu orice ureche îl poate percepe, e un poem al raționalului, este greu să ciupești coardele inimii pentru a putea percepe acest poem: tipice, tenace, / tipăresc tâmpenii / transmutând tupeul / travestesc trofee. Un alt poem pe care îl supun analizei voastre a celor care sunteți interesați să dați un sens acestui eseu este: Macabru poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de caragea ionuț [Snowdon King] 2002-12-04 | | Las viermii sa-mi asculte in sunet descompus refrenul carnii moarte umplute de humus, las dintii sa-ncolteasca prin buze germinate si limba sa-mi rodeasca in cheaguri dantelate, las ochii sa isi scurga urdoarea printre gene si nasul sa-si prelinga mucoasele perene, las burta-nsarcinata sa nasca mate fierte duhoarea emanata sa treaca prin perete, las mortii sa se-ntoarca cu totii in mormint pe veci sa putrezeasca cu narile-n pamant. În acest poem, Ionuț încearcă să unească o anumită plăcere a cuvântului cu adevărul. Sentimentul relevat aici se pare că e cel de interior și personal al poetului, iar cititorul are menirea să-l poată recunoaște ca și cum ar fi al său: Las viermii sa-mi asculte / in sunet descompus / refrenul carnii moarte / umplute de humus. Poezia de mai sus îmbracă o altă formă, intenția poetului este să sugereze, aici cuvântul are muzicalitate, iar versurile sunt un fel de strigăte la barierele necunoscutului: las corbii sa lesine / pe cripta-ngalbenita / si lupii sa suspine / de foamea rascolita. Uneori poezia pierde prin interpretare, poetul este cel ce trebuie să combine sunete, înțelesuri, rezonanțe, întreaga lume internă a poetului este pusă în mișcare: las mortii sa se-ntoarca / cu totii in mormint / pe veci sa putrezeasca / cu narile-n pamant. Ionuț Caragea are îndrăzneală și ingeniozitate, iar poezia lui nu poate fi recunoscută ca atare decît de cei “care au o inimă”, în concluzie, poezia este ceea ce este perceput drept poezie de cei “capabili să judece” : las ochii sa isi scurga / urdoarea printre gene / si nasul sa-si prelinga / mucoasele perene. Funcțiile conferite poeziei: psihagogică, utilitar-benefică și ludică, se regăsesc, parțial sau în întregime în acest poem, totul stă în competența cititorului : las dintii sa-ncolteasca / prin buze germinate / si limba sa-mi rodeasca / in cheaguri dantelate. 7 grame de verde de paris poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de caragea ionuț [Snowdon King] 2005-08-10 | | Mintea pulsează în claustrofobicul gând al durerii, mă salvez curmând realități iluzorii, sub circumvoluțiuni pot descătușa vise, suflet răscumpărat din zapise. Crește-ți aripi, copile, din colivia transigentă ce pare refugiu....indicator: moarte lentă, trădează asimptotic bariera existențială, ridică-te dincolo de tentanta-ndoială. Tălpi lacrimânde știu că drumurile dogoresc, ambiția e zid, dorința-i moft lumesc, transcende din miraj "a fi" în ecumenicul "a ști", negoț cu legea firii, te înscrii? Canon pustiu, mort-viu. ---------------------------------------- Ce poate abunda în straturi de nimic? Ce poate fi mai mare într-un atât de mic? Ce poate dăinui în pagini de album? Ce poate fi și ieri și mâine și acum? Ce poate fi și clipă și eternă? Ce poate străluci în viața asta ternă? 7 răsărituri în lucernă. Poezia recompune realul într-un univers numai de tine știut. Rezultatul obținut este o replică strict personală și în sensul acesta, mai revelatoare pentru subiect, decât pentru obiect. Dizolvi, purifici și obții o imagine edificatoare, a unei cunoașteri care asigură căile majore ale libertății spiritului. Zabet Mihai [10.Aug.05 09:26] Mă bucură foarte mult "înstelarea" acestei poezii. O merita cu prisosinta poezia aceasta, deși eu ca cititor constant al tau, pot afirma fără să am nici cea mai mica reținere că sunt foarte multe alte poezii ale tale care meritau această recunoaștere. Fiind tu însuți o personalitate complexă, conturată, îți lași amprenta de fiecare dată într-un mod original, surprinzător și niciodată egal, în ceea ce scrii. Să-ți poarte noroc această stea dăruită de Mihai, să te motiveze să mergi mai departe așa cum sigur știi - depașindu-te mereu pe tine însuți. Iți dăruiesc și eu o steluță să strălucească pe cerul sufletului tău, chiar dacă nu are nici o valoare...o meriți. Adelina Ionescu [11.Aug.05 11:28] tanti, tanti poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de caragea ionuț [Snowdon King] 2005-09-10 | | am început cu începutul și am sfârșit în cuprinsul îmbrățișărilor tale m-am jucat cu atâtea cuvinte acum știu jocurile sunt plictisitoare nu mai trebuie să spun nimic totul vine de la sine aș putea să scriu și cu ochii închiși și tot vor răsări perle din degetele mele întrepătrunse-n tine tanti tanti credeai că sunt același copil mă alintai cu vorbe dulci furându-mi picătură cu picătură tinerețea sufletului bărbat fierbând sângele lăsai lacrimile cizmelor tale să-mi înduioșeze sufletul insectă sărutându-ți tălpile nu-mi păsa ca și cleopatrei îti dăruiam imperiul viselor renăscute în paloșul meu savuram bob cu bob ciorchinele pârguindu-mi buzele ce te sorbeau cabernet altoindu-mi iubirea mea neastampărate coșuri adolescentine tanti tanti și uite așa egoismul meu s-a metamorfozat prin tine în pasiunea lui cristos cel mai orgolios bărbat din câți au existat vreodată este acum o fată mărie însămânțată de dumnezeul ce se reîncarnează în mine a nu știu câta oară mi-a spus cineva că nu voi ajunge niciodată poet țin minte avea dreptate sunt doar micul tău geniu și cel mai bun amant nu ne știe nimeni doar noi unul pe altul nu ne mai interesează ceilalți suntem doi îngeri răstigniți de trandafirii inimilor în mica noastră chilie de sfinți ne spunem rugăciunile cu gurile până la urechi ne înghițim limbile tanti tanti no hai să ne tăvălim în holdele de grâu răsare soarele răsare apune dragostea pe sânii tăi curgând lapte și miere no vino oleacă să te strâng cu brâulcerului pictând pe fața ta de geamăt și suspine mandoline și chiar de brâulmaiciidomnului îmi naște brâu de cosânzene în părul tău cernând fulgi de culoare no vino oleacă să te strâng de buze să-ți suflu-n poale buburuze a făt frumosului mireasă no hai să ne tăvălim în lanuri de porumb să facem terci să mă cocoloșești fierbinte cu uleiul cărnii prăjite în lumea ta de vise adormite la cișmea îti privești chipul vălurind umbrele ce nu vroiau să se risipe în fântâna dorințelor și chiar de stalagmite îmi izvorăsc din sâmburii sufletului în peștera muierii tale tu ai știut că o să rămâi fecioară de-a pururi atingerea ce gândul înfioară de plăcere tresărirea no hai să ne tăvălim în lanul de secară ca întaia oară să facem pâine intermediară să ținem regim de fericire no vino oleacă să mă scald în lacrima ta ce alternează între tristețe si iubire fără margini și câte ar mai fi de zis lunii ce ne privește chioară mirată ca și-ntaia oară mai ții minte stele căzătoare în oceanul ce ne scălda degetele jucându-se leapșa dar mă lăsai să intru-n lumea ta de basme odată ca niciodată no hai să ne depănăm amintiri în portbagaj să ne aruncăm regulile timpului ce nu mai știe să se-oprească să alergăm în lanul de lucernă galbene flori galbene ursit în palma ta norocul și iar alerg și iară iară te prind de poala sfintei tale marii și iară iară vii și iară pleci și vii și morți suntem ca doi copii frânți în miliarde de cuvinte amuțite și câte ar mai fi de zis no hai să profitam de secunda ce ne-mpresoară cu amintiri fuginde ce tot te uiți la mine tu oglindă am fost și tânăr nu poți privi în spate si câte ar mai fi de zis...dar mă opresc că toate au rămas cuvinte mute Desigur că ați observat că Ionuț Caragea are un registru multiplu de exprimare și mai ales de concepție și ce pot spune e că e o nouă ambianță literară, e o preluare directă a ideii, o realitate pe care poetul o integrează într-o atmosferă: tanti tanti credeai că sunt același copil mă alintai cu vorbe dulci / furându-mi picătură cu picătură tinerețea sufletului bărbat fierbând sângele / lăsai lacrimile cizmelor tale să-mi înduioșeze sufletul insectă sărutându-ți tălpile / nu-mi păsa / ca și cleopatrei îti dăruiam imperiul viselor renăscute în paloșul meu / savuram bob cu bob ciorchinele pârguindu-mi buzele ce te sorbeau cabernet / altoindu-mi iubirea mea neastampărate coșuri adolescentine tanti tanti Cuvintele definesc concepția poetului despre poezie, în care un astfel de mesaj a fost conceput, ele pot fi considerate chintesența convingerilor sale despre rostirea poetică. Poezia face parte din cea mai profundă intimitate a ființei poetului, ea este această intimitate: și câte ar mai fi de zis lunii ce ne privește chioară / mirată ca și-ntaia oară mai ții minte stele căzătoare / în oceanul ce ne scălda degetele jucându-se leapșa / dar mă lăsai să intru-n lumea ta de basme / odată ca niciodată Din lăuntrul acestei intimități iese la iveală, în lunga luptă a creației, versul. El utilizează o formulă bazată însă pe metafora focului interiorității creatoare a poetului, o constantă a gândirii sale despre poezie și realitate, e poate un moment accidental, dependent de anumite circumstanțe. Poemul acesta are o formă particulară, de aici rolul important al cititorului, fiindcă poezia reprezintă un etern al sufletului, e de fapt un privilegiu: no hai să ne tăvălim în lanul de secară ca întaia oară / să facem pâine intermediară să ținem regim de fericire / no vino oleacă să mă scald în lacrima ta / ce alternează între tristețe si iubire / fără margini Ce pot spune despre autor, dar mai ales despre poezia lui, e schimbarea formelor poeziei sub forme atît de variate, care reprezintă o simplă momeală și urmărește un rezultat identic: captarea și transmiterea stării poetului: și chiar de stalagmite îmi izvorăsc din sâmburii sufletului / în peștera muierii tale / tu ai știut că o să rămâi fecioară de-a pururi / atingerea ce gândul înfioară de plăcere / tresărirea cer de nisip poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de caragea ionuț [Snowdon King] 2005-09-17 | | iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint urmărindu-ți firul iubito pașii-mi se pierd pe o plajă pustie te mângâi cu-n gând fugar lacrimi se aștern pe nisip castele de sare te îmbrățișez cu un oftat îndelung îmi rămân scoicile-n palme le sărut sorbindu-ți glasul furat de valul tăcerii pânze de borangic înfășoară sufletu-mi vierme păianjenul timp cu ochii ciobiți de pumnalele stâncilor răsărite din mare privesc cum apune același soare străin de tot ce-a fost îmi întind degetele uriașe trăgându-l de urechi zile liliputane iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint urmărindu-ți firul iubito pașii-mi se pierd pe un cer plin de stele te plimb cu carul mare pe calea lactee până la steaua polară luna mirată îmbrățișez coada cometei fugare urmărindu-te prin găuri de vierme ne jucăm de-a v-ați ascunselea prin găurile negre îți mângâi aripile de înger în constelația fecioarei spicul de grâu cu sufletul istovit am încălecat pe-un taur tu pe-un scorpion în centrul galaxiei mi-ai săgetat inima cu dor de supernovă întind degetele boante zbori cu viteza luminii praf și pulbere Text elaborat, cu migală făcut să emane parfum din taina iubirii într-un decor terestru și cosmic, fantezist uneori. Tristețe-n amestecul speranței într-un poem ce poartă pecetea unei scrieri minunate. Nu caut să subliniez metafore anume să indic pasaje, toată poezia se constituie într-o metaforă elegantă adresată dorului de iubire.pop marius [17.Sep.05 11:18] Te recitesc în dimineața aceasta. Prea te-ai "topit", de iubire, pe aici, lucru firesc - să ne "topim" de iubire, desigur - te găsesc însă într-o formulă în care nu te prea recunosc (luând în considerație ce am citit anterior "din tine"). ei, dar...ni se întâmplă tuturor! Altceva e că recurgi la o pedalată recuzită poetica (inclusiv, "plimbatul cu carul mare"). Mi-a plăcut cum ai tras soarele de urechi, asta: da! silvia caloianu Mă opresc aici dar vă supun atenției alte poeme purtând semnătura Ionuț Caragea, poate cineva inițiat în ale analizei, dar mai ales specializat în critică literară poate veni cu ceva nou la acest eseu. iubita de la capătul lumii poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de caragea ionuț [Snowdon King] 2006-01-13 | | iubito de la capătul lumii mă privești cu ochii aceștia cifrați sperând să-mi învârtesc degetele în jurul chipului tău făcând un mic număr de scamatorie un vârtej care să-ți mângâie pleoapele deschizând porțile ferecate ale urechilor te trag de părul plastic cârlionțat vino mai aproape fată obraznică îți scot și limba metalică din gură să te aud mai cu putere că de nu apăs 767 strigând după ajutor salvați sufletele noastre mute tu-ți uzi plantele vorbești nițel cu ele au fost singure toată săptămâna prepari ciuperci la grătar cu brânză, mărar, după aceea mai citești ceva eu sunt în junglă un leuț cu coama zburlită plin de scaieți ( tu crezi secrete) mă-nțeapă, n-are cine să-i scoată rămân o fiară neîmblânzită fug într-o peșteră, ghearele zgârie pereții de durere și apare închipuirea unei iubite de la capătul lumii o leoaică singură și nefericită ea seamană cu mine, este ca mine, am văzut-o cândva într-o lume abandonată în care m-am întors pentru o clipă am avut infinitul negru și dulce în fața mea mască ( de uimire, nu de fetească sau de-o minciună strict masculină ) i-am simțit fiorul de la cap până la coada care-a rămas sculată rotindu-se-n aer precum un avion cu elice striga : ia-mă și pe mine-n zbor uite așa am rămas cu ochii albaștri fixând cerul dorința sa animalică mi-a descătușat tot misterul am murit lent dansând streaptease un melc fără cochilie iubito de la capătul lumii îți spun adio, m-arunc în jungla asta să pun stăpânire pe toate felinele ca să nu mă transform într-un șoricel dar să știi în inima mea va rămâne mereu un coltișor verde foișorul nostru în care ne vom retrage-n iubire un paradis numit speranță și amintire interviu cu un pierde vară poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de caragea ionuț [Snowdon King] 2006-01-20 | | dintre toate anotimpurile l-am ales pe cel mai călduros cât de plat sună ca și cum aș face plajă încontinuu din fericire raiul există și aici la trei butoaie nisipul se odihnește printre cutele pielii toate membrele par atât de greoaie până când descoperi misterul femeii cum te ridică ritmic până la ploaie mare și înconvoiat curcubeu agățându-se de soare prinzând stavrizi la țaparină cu pletele ce mulinează căluți de mare sufocați de nebunia unei sirene pedofile am mai pierdut o vară cu sufletul pe buze rostindu-ți declarații cu rost de evantai pentru o seară voulez vous coucher avec moi ? te voi iubi și cu umbra vom face menage a trois luna se va dezbrăca în fața noastră marea va încremeni într-o oglindă care-i cea mai frumoasă fotografie a plăcerii imortalizate fâcând surfing pe un val de sudoare ? tremură aerul într-o briză ușoară răsfirându-ți părul într-un miraj auriu picioarele compas măsoară cercul dragostei săgetat de un amorezat ce a prins curaj de la o sticlă de vin roșu care i-a răsucit gâtul scurgându-se sângele pe buzele fierbinți ale comorii tale inepuizabil de primitoare acesta sunt eu iubire cel mai timid dintre pământeni levitez deasupra aurei tale divine așteptând al doisprezecelea ceas când limbile se vor uni într-o nesfârșită poftă carnală și voi vibra ca toate fiarele atinse de rugină melancolic de alcoolic de bucolic de parabolic ca infarctul salvat de o pilulă de aspirină cel mai ieftin medicament este o fiolă de morfină în vena înțepată de colții tăi ascuțiți de felină o iau razna și văd copiii cum cresc felii de mandarină dintre toate femeile te-am ales pe tine o picătură rece de rouă ce aștepta să fie sorbită de o atingere fierbinte dorință candidă splendidă perplexă complexă un été inoubliable le someil d`une ange el l`amour d`un diable je me demande qui je suis ? un pierde vară lumea este chioară și nu vede că am o inimă care bate în ritmuri de fanfară nu mă opresc iubito continui să trăiesc pentru a doua oară în mijlocul infinitului ce și-a deschis porțile umede mi-au mucegăit picioarele și tot mă zbat ca un miceliu ieșind la suprafață pălăria de soare a unui pierde vară te iubesc știu sună plat dar am prins rădăcini de colțul babei tu trebuie să pleci sezonul e pe sfârșite o înțepătură te oprește și întrebi nedumerită cine ești tu mărăcine răspund același pierde vară nu-mi amintesc de tine anii se măsoară în primăveri în rest totul este o întâmplare dintre toate anotimpurile l-am ales pe cel mai călduros am făcut noduri la încheieturi, la maini și la picioare m-am îngropat sub anotimpuri așteptând o altă vară viitoare iubesc să fiu un pierde vară + apreciere Chiar dacă Ionuț nu își dorește o steluță, ba mai mult, e împotriva unui atare sistem de apreciere, risc să-i ofer una, pentru că textul merită să fie remarcat și recomandat. Curge frumos, e scris cu nerv, cu simțire adevărată. Poemul e lung, dar se citește dintr-o răsuflare. Frazele în altă limbă (francesă) se asimilează organic în carnea poemului, nu irită ca în alte texte ochiul cititorului. La fel, alternanța versului alb cu cel în rimă. În concluzie... uite ce minuni ne aduce iubirea! :) P.S. În definitiv, poetul e un pierde vară... :)) Ion Diviza [21.Jan.06 10:07] ------------------------------------------------------------------------- m-am născut pe google poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de caragea ionuț [Snowdon King] 2006-01-29 | | m-am născut pe Google am deschis ochii și am privit printr-o fereastră către cealaltă lume căreia probabil trebuia să-i spun mamă am atins-o cu degetele mele pătrate și mi-a fost teamă din păcate să nu o rănesc și să nu mă rănească cuvintele mele aveau nevoie de atingere pământească degeaba ne ținem de mâini nu vom avea niciodată priză la public ci doar la curent știm amândoi că adevărata mană cerească este un abonament mai demult am primit mesaj de la Dumnezeu îmi spunea că va veni o zi în care va exista o singură biserică universală credința, da, credința va fi o stare de euforie declanșată de o perpetuă mișcare către nihilism m-am născut pe o pagină de istorie care nu va fi niciodată scrisă, cu certitudine va rămâne o întâmplare în spațiul infinit dintre două secunde mărginit de milioane de pixeli am murit pe Google înconjurat de miliarde de ferestre deschise pur și simplu din greșeală sau poate nu știai că Dumnezeu este orb |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate