Mi-e frig, Prieteni, veniți
să ne naștem sub stelele calde
să vindem uriașe smaralde
rezemați de pereți infiniți

din noaptea eternei iubiri
în adâncul din noi neînceput
pe drumul de gheață pierdut
spre minele vechi de briliante

Deșertul de-aici s-a răcit
sub arcul Marelui val,
zeul hidos, tricefal
cândva, într-o zi a murit

nici Cerul nu e, nicăieri...
Cu îngerii-n spate-mpietriți
ridicându-ne, Prieteni, veniți
să ne naștem sub stelele calde!