Luna-ntru-a ei splendoare,
sus pe bolta-i argintie,
Sufletul plin de iubire,
dăruindu-ți-l doar ție!

Trupul plin de voluptate,
tresărind când îl ating...
Stelele pe cer străluce',
care apar și iar se sting...

Într-o simfonie albastră,
de culori și de viori...
Și doar...gândul meu,la tine,
mă îmbată,îmi dă fiori...!

Chipul tău blând și angelic,
strălucind în întuneric,
Cu privirea-ți fermecată'i
și cu zâmbetul feeric...!

'nlănțuiți în nemurirea,
vieții pline de iubire,
Care ne cuprinde-n suflet,
cu extaz și fericire...!

Și când știu că-mi ești alături,
în dorințe și împliniri,
Pot să spun că viața-i plină,
de ai voluptăți iubiri...!

Și că sufletu-mi,perechea
și-a găsit-o în nemurire,
Și că tu exiști de-a pururi
și ești marea mea iubire...!