Beznă, beznă, beznă. Cu toții în beznă se duc,
Goalele spații interstelare, golul întru gol,
Căpitanii, bancherii, eminenții oameni de litere,
Generoșii patroni ai artelor, oamenii de stat și
ocârmuitorii,
Distinșii înalți funcționari, președinții multor comitete,
Magnații industriei și furnizorii mărunți, cu toții în beznă
se duc
Și beznă Soarele și Luna și Almanahul Gotha
Și Monitorul Bursei și Anuarul Directorilor,
Și înghețate simțurile și rostul faptei pierdut.
Și îi urmăm cu toții, în funeraliile tăcute,
Funeralii ale nimănui, căci nimeni nu-i de-îngropat.
Spus-am sufletului meu, fii liniștit și lasă bezna să vină
asupră-ți
Și va fi întunecimea Domnului. La fel când la teatru
Se sting luminile pentru schimbarea decorului
Cu huruituri dogite-n culise, cu o lunecare de-ntuneric
pe-ntuneric,
Și știm că dealurile și pomii, panorama din depărtare
Și impunătoarea fațadă, toate sunt rostogolite afară -
Sau ca în tunel, când metroul oprește prea mult între
stații
Și conversația se-ncheagă și treptat se stinge-n tăcere
Și vezi îndărătul fiecărui chip adâncindu-se vidul mintal,
Lăsând numai groaza crescândă că nu-i nimic de gândit;
Sau când, sub eter, mintea e conștientă dar de nimic
anume -
Spus-am sufletului meu, fii liniștit și așteaptă fără nădejde,
Căci nădejdea ar fi nădejde întru cele greșite; așteaptă
fără iubire
Căci iubirea ar fi iubire de cele greșite: mai e
credința
Dar credința și iubirea și nădejdea sunt cuprinse toate-n
așteptare
Așteaptă fără gând, că nu ești gata de gând.
Așa va fi întunericul lumină, și nemișcarea dans.
Șopot de șuvoaie repezi, și fulgerul iarna.
Cimbrul sălbatic nezărit și fragii sălbatici,
Râsul din grădină, extazul râsfrânt în ecouri
Nu sunt pierdute, ci cheamă, arată spre agonia
Morții și nașterii.
Spui că repet
Ceva ce-am mai spus. Voi spune-o din nou.
Oare voi spune-o din nou? Ca să ajungi acolo,
Ca să ajungi unde ești, ca să vii de unde nu ești,
Trebuie să mergi pe-un drum pe care nu-i extaz.
Ca să ajungi la ceea ce nu știi,
Trebuie să mergi pe un drum care e drumul ignoranței.
Ca să stăpânești ceea ce nu stăpânești
Trebuie să mergi pe drumul lepădării.
Ca să ajungi la ceea ce nu ești,
Trebuie să mergi de-a lungul drumului pe care nu ești.
Și ceea ce nu știi e singurul lucru pe care-l știi
Și ceea ce ai e ceea ce nu ai
Și acolo unde ești e acolo unde nu ești.