Astenii de primăvară

Sătui de iarna grea și rece,
Vrem primăvara înapoi,
Dar timpul ăsta greu mai trece,
Dând astenia peste noi.

Ne prinde-asa o moleșală,
Vecină cu melancolia,
La unii, se transformă-n boală,
În alții dă monotonia.

Te ia încet cu amețeală?
Mintea refuză să te-asculte?
Te simți străpuns de oboseală?
Astenic iți stă scris pe frunte!

Si ține-așa un pic de vreme,
Pîn’colțul ierbii înverzește,
N-avem cu toții a ne teme,
Căci primăvara-acuș sosește.