Cuore, until upon cities, lights do not
enclosure round skies longing for the
morning.
Cuore, I was smiling all day long,
in fit of surfacing my handling,
to say that I knew it from the begining,
this turn of the collapse.

Oprește-ți mângâierile, Cuore, mută-ți adâncile
pleoape pe asparagușii înclinați afară.
Din câte colacuri, din căte rezonanțe- înșiruiri
strivite aleator sub munții de zăpadă,
rece se desface podul în subțirele șanț.
Cărămida fadă, vopseaua cu clei,
periile tatei sârmind tristețea ignatului,
ficatul pulsat înainte pe o aprigă mână de aram
- cum nu se găsesc întrebările dulci,
Cuore- dospirea zahărului cu sunetele
- intonația răspunsurilor descoperind o lamă
pe care s-a aburit deja tăcerea.