agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-10 | |
Un pas spre infinit
Un pas spre infinit, mic ca o năpastă, Curgerea clipei spre spațiile inexistente, Și, oboseala sufletului ce-și caută marginile. Ești beat de adânc și te trezești în sudoarea cunoașterii, Părând că moartea se preschimbă în aripi. Totul se răsfrânge în gânduri curgătoare Spre neantul ideii de-a fi și de Eu. Te proiectezi în Absolut, necunoscându-i izvorul Și macini pietrele aceleiași înțelegeri. Sarea luminii îți îneacă irisul, Aceeași lumină care ți-a întors capul spre cer, Ea care ți-a cerut totul și tu te-ai salvat prin cuvinte. Te-au înfierat cu sânge, te-au adormit cu viduri Pe care mereu ai încercat să le umpli, mințindu-te. N-ai încercat vreodată să te trezești, nici să sapi la rădăcina muntelui. Þi-e totuna dacă dincolo de vis e imateria, Sau doar mormintele suficiente sieși. Þi-e rău de atâta somn, bătut în cuiele durerii Și-ai vrea, să nu mai privești același chip brăzdat De zare, același trup plutind în inerție. Deja ești palid și n-ai mai vegheat demult La poarta întredeschisă, la scoarța însângerată Cu care erai cândva învelit. Deja cobori pe treptele renegării și urei, Să te închini amurgului oceanului Ce, atunci, te purta, neschimbat la liman.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate