|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Omul, cât trăiește-nvață poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Alex Vâlcu [Chitaristul ]
2008-03-21
| |
De o lună, telefonul nu mai sună.
Nu pentru c-ar fi stricat.
L-am închis și l-am pus la păstrat.
M-am săturat, măi frate, de prieteni.
Toți voiau să le dau.
Într-o zi le-am spus pe șleau:
Mă, voi ați înebunit, ce aveți?
Am, nu am, voi asta știți.
Ia mai dați-vă-n pisici!
Acum, când mă văd pe stradă, îmi fac semne.
De-alea cu subânțeles.
Gata, din memorie v-am scos.
Le rânjesc pe sub mustață, trec în față.
Omul, cât trăiește-nvață.
E, acum e altă viață!
|
|
|
|