erau mii de scrisori între mine și voi cuvinte dar
nicio prezență cumva trăind textul mai mult decât fiirea
("să nu uiți frigul deschis către inima ta")
sunt un adult care a atins stadiul gerontic
costumat într-un urs de pluș, îmi spune vocea de
catifea a mamei din telefon
îi văd mîinile prelungi îngrijite apucând stiloul
cu peniță de aur ("pasărea cu botul de foc se scutură de cenușă")
și scriindu-mi pe scrisorica de dimineață
mama te iubește mult de tot mult de tot mult
se strânge în jurul meu scutul de cuvinte care apără și miluiește
("și nu ne duce pe noi în ispita de a trăi clipa")
zece unghii roșii zece înserări încercuind zidurile de apărare
către care se năpustesc în fiecare zi prezențele
celorlalte păsări din cuib
mîinile mele de femeie bătrână încercuind o inimă
care nu vă poate hrăni mai mult decât cuvintele
cu care ciuguliți frigul deschis către inima voastră
de nașterea fără de apocalipsă aflată în scrisorile fiirii


[email protected]
http://angelafurtuna2008.over-blog.com/
http://reteaualiterara.ning.com/profile/AngelaFurtuna