agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-04 | | se ascund unul altuia cu graba ploii revărsată prin hârburi la vila veche, cu graba câinilor de a-și lătra păsul înaintea străinilor, se întorc de unde au pornit, fără ca undeva să ajungă neobservat tatăl meu a început să adape copacii din căușul palmelor să crească iarba, rotungind golul prin care i-a scăpat roata cerului cărată de la marginea lumii se duce umilit, subțiat de guri nevăzute, o lacrimă părăsindu-i pleoapa și cu un surâs nerecunoscând această lume singur părea și înfometat de el pământul și mama: de aici încolo ne vom zbate ca fluturele în plasă, pașii ei trec prin mine, schimbă locul lucrurilor dintr-un ungher în altul umbra ei saltă, crește, descrește, ecoul vocii ei de acum încolo ca fluturele în plasă, eu cu rotundul cerului turnat din inima lor, în mijlocul camerei cu pământul, sferă săltată din gol, la picioare cu palmele acestea crescute din tainicile mângâieri și sudoarea trupului lor pătimind caut sufletul meu, doar al meu, prinsă cu suflet dintr-o inspirație (într-o zi în rssm eram copilul lor, pe atunci nu știam nimic despre voi și țara despre care un coleg spunea că e un magazin din capitală, că ne-ar fi unit o dramă, în care unii în fața altora rămânem ai noștri, că mi-ar fi plăcut să merg pe străzile voastre, să ascult cum vorbesc trecătorii, să le fac să vorbească pe vânzătoare, să inspir cuvintele alcoolizaților prin baruri, nu știam nimic, învățam a vorbi, spuneam mamă și tată în limba lor. într-o zi, asemeni mie, un copil mare, tata creștea copacii din căușul palmelor, adăpa iarba) în sufletul meu ca între coperți adunate: bucăți de amintiri, ochii lor, vocea lor, copilăria mea roasă de îndoieli și temeri, fâșii multicolore din hainele lor, o cămașă înflorată, pardesiul de culoare mov, primele cărți cu povești populare , zâmbetul lor mobilierul cumpărat din bani lor, din cadranul ușii lor descoperindu-mă privirea - de acum încolo ca fluturele în plasă, ecoul ei peste lacrima lui în adâncul căreia micșorată ca dusă în trecut privesc din oglinzile lor multiplicând tăcerea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate