agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-06 | |
Þarmul infam
In departate locuri Ce groaza le-a cuprins, Se-abunda rosii focuri, Dorina mea ce s-a aprins. Adulmecata de mirosul insipid, Viseza eternul ce-am iubit, Insa din drumul cel senin, Eu sunt oprit de raul fulgarin, Puternic adancit in idealul meu Si-ajung nevolnic Si chipu-mi mult prea greu. Pe ramurile dese Si-n negrul din'prejur Sarmanul suflet iese Din trupul meu acum. Pe drum mai e doar fum Si-n urma mea se uita cerul, Iar eu doar tac si sunt ca gerul. Un sipot ce se duce peste mare, Mai simt in aste clipe-amare Si-a mea faclie ce luceste Deasupra marii si uneste Al meu destin de asta lume, De cer, de stele...de o culme. Sunt in sfarsit stapan In lume si in ceruri! Un suflet eu ingan Printre faclii si cleruri, Iar trupul mi-l atarn umil De malul marii, punand pe el subtil Tarana tarii mele, Iubirea vietii mele, Dorintele-mi de toti uitate Si vietile-mi de zei cantate. Spre tarmul infam M-apropii cu grabire Si-adulmec trist a lui iubire, Caci m-a acaparat usor, M-a inaltat grabit in nor Si-n vaste valuri m-a-npartit, M-a daruit naturii, m-a robit Sa o veghez de sus, De unde soarele-i mereu apus. Acum vad intreaga lume, De sus din Universul meu, Din dragul nostru empireu Ce ne croieste-n viitor, In marea cerului ocrotitor Si-n portile-i deschise, Ce imprecate au fost scrise, Rapirea visurilor toate, Iar inima-mi ce bate, Va fi in viitor, se poate, Doar ramasita vietii pe pamant Si care putrezeste ascunzand Dorinta vietii mele, Pierzandu-mi tot, avand doar schele, Caci, din pacate nu mai pot; In empireu eu sunt ca-s mort! Deci, dorinta mea s-a ruinat Si tot ce-am suferit pe 'ast pamant, Se-ndreapta-n vid cu mare-avant, Se mistuie in colbul des, In care timpul a ales Sa fie langa lutul-mama; Sa moara unica, la capu-i cu o flama. Cand cerul se deschide Si de furtuni se-aprinde, In tunete sa stiti ca este A mea voce, ce din adanc graieste. Ea-mi rade a mea moarte Si-ajunge sufletu-mi sa-l poarte, Intins in steaguri curcubee, De unde eu, acum o raza, Sa va pazesc, sa va indrept spre oaza... Iar dungile pestrite sa va fie Caldura dupa ploaie vie, Sa fie reinvierea din pustiu, Din care, omule, tu-i esti acum un fiu!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate