Despărțire




Au inflorit cireșii ,e primăvară tată!

Te-ai dus să dormi de veci sub lespedea de piatră,

Și- atâta ți-ai dorit s-ajungi să-i vezi in floare

Și prin grădina mea sa faci din nou cărare.

Dar dumnezeu n-a vrut, ți-a dat in schimbul lor

Durerile cumplite a vieților ce mor,

Și te-a luat la el intr-o zi insorită

Lasând in urma ta o viață chinuită,

Pe mama care plânge tăcută-ntr-o răscruce

Chemându-te amarnic nu știe un’ se duce.

Azi cu durere-n suflet in urma ta mă-nchin,

Și iartă-mă de vrei cu toții noi greșim.

La orice pas te-aud cum mă chemai să vin

Să te intorc in pat durerea să-ți alin.

Te văd cum ne priveai cerșind la fiecare

Un dram de mângâiere , la ceruri indurare.

Cumplită-i despărțirea și atâta mi-aș dori

Numai o clipă tată ! să te mai pot privi.

Să te aud rostind măcar un cuvânt,

Apoi s-adorm și eu langă al tau mormânt.







ELENA HABASESCU –aprilie 2008