o bucată mică de pânză
îmi acoperă fața
din tălpile mele
spongierii sorb podul
între cele două maluri
iar pe stânca singuratică
mi se așează trunchiul
privind fluviul
în timp ce apele sale
se retrag încet încet
lăsându-mi doar pielea
cu porii deschiși
ca niște ferestere
spre cer