agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1571 .



Lupta cu timpul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tel ]

2008-04-14  |     | 



Lupta cu timpul

1.
într-o zi timpul, brusc, s-a oprit
agățat de un petec de vânt încremenit.
un delfin, într-un salt de statuie antică
soarele - și el nemișcat - părea că vrea să-l atingă.
un alb pescăruș plana dorind să ajungă
un pește solzos nemișcat într-o veșnică fugă.
crestele valurilor de gheață parcă erau
și cuvintele mele, asemenea lor îmi păreau.
am înțeles că e moarte timpul oprit și
- cu dreptul meu de poet -
i-am îngăduit mai departe să curgă,
însă foarte încet.
2.
într-altă zi timpul s-a adunat deodată-ntr-o clipă,
ca un vultur cu aripile ghemuite ce spre iepure pică.
viitor și trecut s-au prăbușit într-un îndelung moment
amestecând ce a fost, ce va fi în același prezent.
mi-am revăzut bunicii, străbunicii, istoriile toate,
cu mine însumi m-am reîntâlnit copil la vîrsta când totul se poate.
m-am revăzut bătrân, moartea mea mi-am văzut:
veneam din viitor și urcam spre trecut.
am încercat să repar greșelile făcute de mult:
nu s-a putut și nici cele ce urma să le fac
să le-ndrept n-am putut.
înfrângerile și erorile noastre am înțeles,
nu victoriile dau timpului nostru vreun sens.
3.
nu mai știu dacă era zi sau dacă era noapte.
timpul întreg se risipise-ntr-o parte și-n cealaltă parte,
către toate trecuturile , către toți viitorii,
precum după ploaie se destramă toți norii.
eram și colo, și acolo, peste tot mă găseam,
cu o groază de mine mă întâlneam.
eram eu multiplicat în tot ce a fost sau va fi
un copil infinit într-un număr infinit de copii.
doar aici și acum deloc nu eram.
am lovit în vidul prezent ca-ntr-un geam
fără să știu de e noapte sau de este zi
și am fost iarăși eu multiplicat în proprii-mi copii.
4.
m-am întors în găoacea
acestei clipe prezente,
ca o haină întoarsă pe dos,
ca o mănușă scoasă anapoda.
mi-am zărit mai întâi măruntaiele
acoperindu-mi pielea,
apoi oasele acoperind
măruntaiele.
eram un eu în care dinlăuntrul
devenise pe “dinafarălea”.
și atunci l-am văzut:
mâna mea dreaptă era
mâna lui stângă,
ochiul lui stâng era
ochiul meu drept,
tălpile noastre erau
tălpile celuilalt inversate.
războiul dintre noi
luase sfârșit:
timpul și eu devenisem
o unică ființă.
5.
nu știu cum
dar acum,
cînd ultimul cuvânt s-a isprăvit
timpul întreg s-a sfârșit.
nu mai e nici trecut
nici viitor
nici prezent:
eate timpul absenței,
timpul absent.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!