contrast:
fluxul de umbre se apropie...
icoana se luminează:
lacrimi de mir.

mă întorc spre cei netăvăliți prin noroi, să le cânt la ureche o arie a florii purpurii.

*


noapte cu clar de lună,
în grădinile Șeherezadei;
evocări nostalgice, crochiuri de șoapte de iubire-
presărate cu jazz,
urme pe nori-
divertisment coregrafic
al unui imaginar,
visător zmeu.


Icar sculptează într-un bulb de lumină zborul.

*

preludiu la după-amiaza
unui alt " mâine " ;
accente spaniole-la orgă,
pierdute
în plânsetul mării.
voci răgușite,
întunecate
anunță stingerea.
caravanele norilor
duc
de la un țărm la altul
privirile disperate ale cadânelor.

plecat după actul al-II-lea.

*

plecat-au pescărușii,
să mistuie-n gușă
cântecele brandenburgice ale mării.


valurile descoperă gleznele prundișului ;
gustul singurătății îl încearcă.

târându-se pe coate,
dimineața
șterge
cearcănele mute ale…
cuvintelor întinse pe nisipuri ude.