“Afară-i anotimp necunoscut…”


“Afară-i anotimp necunoscut
rupt din soare, rupt din lună
și pe cap cu o cunună
dintr-o piatră și din lut…

Afară-i anotimp necunoscut
rupt din ziuă, rupt din noapte;
el îmi povestește-n șoapte
mie-mi place să-l ascult…

Afară-i anotimp necunoscut
rupt din spațiu, rupt din timp;
totdeauna o să-i simt
dorul său recunoscut…