Lunecând pe firul razelor
Din timp, din spațiu, al stelelor
Gând adună cu el cuvinte
Pentru ale sale veșminte.

Cuvinte ce-n torță așează,
Romanțe ce-n dor croșetează,
Candide stihuri ce-adânc pătrund
Și-n careuri de suflet s-ascund,

Să ardă în tăciunii mocnind,
Tristeți din amintiri mistuind,
Modelând apoi din cenușă
Spre Univers o nouă ușă.