Uita-vei să te scoli în zori

Îmbătrânit e tot pământul
Își plânge palidele-i roade
Acei câțiva copaci, pe ici-pe colo
Cu scoarța lor gravată și cârpită
Copii săraci cu haine rupte-n coate.

Ar vrea să-ți spună-n șoaptă
Ce-ți lasă testament -
Nicicum nu le vei duce dorul.
O frunză-pansament în miez de toamnă
Și coaja lor în loc de pergament.

Uita-vei să te scoli în zori, ceasul
Nu va mai fi de strajă-n noapte,
Visul descătușat și liber
Va aminti de trupul arborilor morți
Și geamul ce nu ți-l vor mai bate.