adăpost I

fardată de umbrele nopții
rătăcesc în neștire
precum gândul tău prin
labirintul ființei mele –
câine căutând adăpost

adăpost II

ca și cum
ai exista într-o altă emisferă
caut
spre toate indicatoarele ce mărginesc cetatea
dar nu citesc decât urma unor săgeți
spintecând văzduhul

adăpost III

privește deasupra orașului
norul –
roșie coroană sub care
se cuibăresc tăcute
poemele sufletului