Îmi ajunge un bobârnac,
nu mai vreau să primesc unul.
Nimic nu îmi este pe plac,
aș pune pe viață tunul.

Tunul chiar și dinamita,
sunt sătulă de minciună.
Nu mai pot să rabd ca vita,
să privesc mereu la lună.

Asta meriți că ești lașă,
greutățiile tot le eviți.
Ești ca un bebeluș în fașă,
plângi mereu și te agiți.

Unii se agită chiar bine,
obțin totul făra efort.
Au se pare gusturi fine,
se hrănesc numai cu tort.

Eu nu ajung la o bucată,
au fost alții mai isteți.
Plata la ei a fost plată,
nu au avut în cap sticleți.

Ai mei sunt în colivie,
am făcut deja colecție.
Măcar, asta pagubă să fie!
viața mi-a dat iar o lecție.