agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-19 | |
-Cândva, din Negura Eternității
Se contura, timid, Balanța Vieții În fapt, se propunea a fi o dogmă Ce nu avea-n esență nici o noimă ! Era un simplu joc, prea pueril în sine Cimilitură, sau, precum a se cuvine Ce S-a-Nceput și petrecut, să se termine Și în ce fel!? Știa doar Cineva, că nu în bine !… -Dar cine sunt acei ce-au hotărât ad-hoc, Ca pe acest Tărâm, să nu mai fie loc Decât de patimă, sortit-anume desfrânării, A depravării, decăderii și-ntinării!? -Răspunsul?!... E prea simplu, banal și-n înțeles! În Edenul feeric și mult prea liniștit ades, Scânteile Luminii se află-n tulburare De-un zumzet, vădit acum de alarmare, Ce răsună puternic, dar nu de implorare, Și Laptele și Mierea din veșnice Izvoare [] Se-nverșunau s-oprească un Iureș prea turbat, Ce clocotea-ncontinuu, de-atât de agitat, De miriade semne, viclean a se expune ! Simboluri ale Urei pornite să adune Tot Răul de pe Lume, în valu-I înspumat, De crestele-i de groază, de șasele-ncurcat… Un semn apocaliptic, un Cancer neglijat, Pecetluit în taină, de-un Înger renegat [] ! Ce-n coarnele-i din creștet, cu zâmbet încruntat, Nu I-a fost greu să strângă, ce nu e cumpătat!… În schimbul depravării, al unui trai lejer, Chiar folosind Ispita, pe post de mesager In urma mâzgâlirii, de simplul muritor A unei înțelegeri, făr-a-nsemna mister… S-ocupe-un loc în Loja, aevea de nefastă ! (Era în fapt durere și nu plăcerea-n crustă), Pe care-o etalase-n pact neșovăielnic, Momente de gândire?! Nici iz de îndoielnic ! Profeții falși, iscoadele-i încornorate I s-au supus adesea mințind de libertate… Pledând prin lumea largă, momind pe muritori, Cu caravane pline, de falsele comori []! N-au rezistat vreodată ispitei prea pătate, Mai bine-ndestularea, bogată în păcate!… Și nici chiar pocăința ‘necată-n voluptate N-a mai gasit menirea de sol, în a abate Tendința de-a se-nscrie, cu frânt de libertate În Armia-i păgână , în sâmbure stricată []! Asta și vrea Satana, să-nchege o Armată, Să plece, să înfrunte pe Cel ce I-a fost Tată !… -Ajunge !… Tatăl Nostru, e timpul să cobori S-alegi din gloata oarbă, prea beată de licori, Pe cei ce încă speră, cu toate că-i omori [], Să Te ajute-n Lupta cea dreaptă, de onori !… Să rupem împreună, acel Pact sfidător Și să lăsăm drept zestre, în chip moștenitor, Mesajul Tău cel Sacru, prescris în Veșnicie [], Să piară tot Amarul, zidit din preacurvie!… Iași, 03 Iulie 2005 Iulian Nistor - Vaslui ,,Cine are ochi de vazut, sa vada, iar cine are urechi de auzit, sa auda (cate odata vezi si auzi fara sa vrei)''
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate