Nu arunc cu pietre

în ziua de ieri

și nici cu lauri

în ziua de mâine.

O frunză uscată

nu poate aduce bucurie

și nu poate răni,

dar poate aduce aminte

de vremea când era vie

și se răsfăța în baia de soare,

înveșmântată într-o feerie.

Timpul stă cu brațele desfăcute,

îmbrățișând

fiecare suflare

ce așteaptă liniștită la rând,

zilele nenăscute,

zilele pierdute în uitare,

ori zilele alungate din gând.

În fața clipelor de azi,

pe care le cunosc,

mă închin,

iar în fața clipelor de mâine

îngenunchiez

căci sunt stăpânite de destin.