Un corb semeț și arogant
Cu un penaj lucind petrol,
Spre porumbelul nonșalant
Se adresă ca dintr-un rol:

- Eu am putere, gheare tari
Și glasul mi-este croncănit,
Cu Darius în invazii mari
Peste morminte am pășit.

- În curtea ta când am venit
Am prefăcut în cioburi oale,
Alții ca tine s-au spășit
Și mi-au adus și osanale.

- Pe toți ca tine îi hrănesc
Cu boabe mici fără zălog,
Deasupra curții mă rotesc
Și te înscriu la catalog.

- De te opui, te nimicesc
Cu ciocul meu cel ascuțit
Și ai să spui: „noroc câinesc
În lume Domnul a-mpărțit”.

- Hai spune ce mai ai de zis,
Că te prefac în praf de fân!
S-a spulberat zadarnic vis
Să-ți fii și slugă și stăpân.

Politicos de felul lui,
Pe porumbelul timorat
Discursul lung al corbului
L-a cam lăsat impresionat.

Dar s-a trezit din primul șoc
Și stolu-ntreg l-a fluierat,
Cu sutele porumbi de foc
În cap la corb s-au găinat.