agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-14 | |
Iubirile mele sunt trecătoare,
vin și se duc cu visele de noapte. Cu ce am păcătuit eu, oare, că mângierea se ascunde-n mincinoase șoapte, că nu are un singur chip de floare și nici gustul dulce al poamelor coapte? Am vrut să înfloresc din nou prin tine adormind dorul meu–călător hoinar în beția liniștei adânci, cu rădăcini divine ce întruchipează în sufletul rătăcit statornicia și dă sens la tot ce pare a fi-n zadar, încununând cu lauri de lumină veșnicia. Dar te-ai risipit ca sporii de păpădie, în mii de întrebări îndoielnice, fugare peste o imensă și aridă câmpie, acoperită numai cu suferințe împietrite în vlăstare și te-ai rătăcit în hățișuri de gânduri grele, hăituită de o iluzorie și obositoare căutar. Oglindirea fericirii mele, în ochii tăi învăluți de umbre, s-a stins; a murit durerea, a murit speranța, am murit chiar eu în gândurile tale peste care cu răceală ai întins voalul ce îl țese de zor indiferența. Ai pus capăt iubirii noastre și în locul ei a înflorit mândră tăcerea care umple ale inimilor prăfuite glastre ce le-a modelat din amăgiri durerea. Regretul meu crește ca flacăra și arde, topind încrederii dorința și puterea, iar lirei ce ne-a încântat un timp, magicile coarde. Suntsigur că am să renasc precum pasărea pheonix din propia-mi mâhnire căci se va stinge curând și ultimul vreasc la care am dospit aluatul necopt de fericire, dar pentru mine nu vei mai fi rază de soare și când va sosi vremea să mă înnoptez nu vei putea să-mi mângâi somnul cu o sărutare; chiar dacă nu am să te mai visez știu că vei rămâne aceeași delicată floare, pe care întâmplarea, ce leagă și dezleagă destinele în lume, fără încetare, te va călăuzi cu îngerii prin lumea largă, dăruindu-te altor suflete ca balsam de alinare și oricât mi-ai fost de dragă, nu am să plâng, nu am să strig, nu am să te caut pe drumul vieții întortochiat și lung căci ai dispărut ca sunetul ieșit din flaut, acoperit de tumultul zilelor ce neâncetat spre veșnicie curg.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate