Eu nu mai dorm de-o vreme, să pot vedea când vii
să-mi scuturi dintre gene bobițele de rouă,
să îmi așezi în palme povești cu îngeri și
să-mi picuri trist sărutul, pe buzele-amândouă.

Când mă pândește noaptea ascunsă după uși
și vrea să-mi tragă-n suflet obloane de uitare
deschid o amintire din palmele-căuș
și o înalț în ceruri, ca rugă spre iertare.

Eu nu mai dorm de-o vreme, că te-aș visa prea mult
și îmi aștern pe rană petalele de sângeri
iar când mă-ntind în iarbă și-ncerc să te ascult
miroase-n cer a lacrimi, a trandafiri și-a îngeri.