agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-06 | |
motto: "și se tocmeau în alb cuvânt spre vară
prea despicatul gând al omului ce nu știa să moară cu firav glasul celui ce și-a murit lumina spre departe"-Elian Cosima întâia zi de-ar fi să moară toți poeții acestei lumi de rumeguș de pâslă sau de scrum desigur Lumea Preafrumoasa ar mai scădea în greutate puțin mult prea puțin doar cât să treacă-alene înspre o vale seacă târziul preatârziul vreun inorog de pluș și-o mască împărătească bună de pus aleanul în grinda șuie-albastră a casei femei învolburate în negre catifeluri însingurate muze prea aprigi demoazele și-ar scrie epitafuri de zor și fără trudă sictirul ar cuprinde în zbor tramvaie gri o rimă dezlânată ar naște-n chinuri grele 3 versuri diafane și printre ele vajnic zbierând spre nopțile pierdute 1000 și-ncă unul de monștri fumurii ...................................................... a doua zi dar nu ultima dragă mutti voiam să îți spun despre culoarea munților care îmbătrânesc ea are lumina firului de păr alb pe care îl lași să crească sperând că vei învăța de la el răbdarea (să știi că uneori desenez pe foi volante pământul să știi că uneori oamenii devin mici și încap toți în cutia mea de lemn primită în dar de la anticarul matei cred că ar trebui să punem la ușa lumii un clopoțel de argint cu clinchet strident enervant și sever să ne dea el deșteptarea când mai pleacă vreunul sau când altul intră prin casa vraiște a sufletului nostru mult prea stingher) dar nu mai știu nimic despre munți nu le-am mai scris de mult și ei m-au uitat mi-e milă și tare aș vrea ca să plec cu barca mea de hârtie cu tot cât mai departe e a doua zi fără de noapte în cercuri și-n cer aleargă o întâmplare și nu-i niciun rost chiar niciunul să o mai prindem din urmă am aprins un chibrit dar s-a stins ................................................................ a treia zi și ultima se făcea că eram în podul casei printre cutiile acelea pline cu poze alb-negru tot veneau dinspre niciunde păsări uriașe eu spuneam că sunt avioane tu spuneai că sunt doar niște solidificate lumini le desfăceam ca pe niște felii de portocale nici nu mai știam dacă toate și Totul mai aveau vreun sens visam ca întotdeauna la o pereche de pantofi aurii sau hai să fim serioși la aceeași pereche de teniși albi cu șireturi de sfoară visam că lumea era o minge roșie mică ascunsă în buzunarul rochiței de casă visam dar era la amiază era doar un țipăt aruncat înspre umerii lumii rotunzi nimeni nu ni-l va mai aduce înapoi niciodată .................................................... noaptea dragă mutti nu mai știu nimic despre tine cred că voi pleca încet încet pe jos ca să fie drumul cât mai prelung către dimineață voi ajunge nu uita să îmi lași o lumină aprinsă dinspre acasă ascultă poezia în lectura autoarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate