vor plînge poate unii după noi
cînd ne vom stînge
cînd în obraji nu vor mai fi
bujori aprinși de sînge

cînd țepeni fiind cu ochii+nchiși
întinși ca niște strune
va trece timpul peste noi
șoptind nu-i rău nu-i bine

vom sta cuminți fără dușmani
și fără de prieteni
și cerul tot va străluci
și alți-n urmă vor iubi

dar cum iubit-am noi nicicînd
pe-acest pămînt
alți oameni nu vor mai iubi
și-or plînge poate unii după noi
cînd noi vom rîde poate-n flori
cu lacrimi de polen