unde ești, Iisuse, să despici marea ca să-l ajung
în tăcerea peșterilor sale??
în marea tulburării lui??

unde ești, Doamne, să ștergi lacrimile unei mame gemând
lângă un înger însingurat??

în pragul coborârii Tale te faci că nu vezi, că nu știi,
Te concentrezi să spargi cuiele
cu însângerata-Þi carne,
să cobori,
dar
nu pentru mine, nici pentru o mămică plânsă....


rămâi acolo, pe cruce, mai bine!

decât să vezi atâția ochi șiroaie, atâtea buze murmurate-n rugă
neostoită, zadarnică vorbire
a sufletelor calde, a oamenilor blânzi
unii găsind,
altii visând
Golgota către Tine