agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-13 | |
Siguranța cu care fetele își purtau cariocile pe foaie
-îmi credeam sufletul flămând și-mi aspiram fundițele de lumină în apa rămasă-n pahar- că e liniște, că ziua se soarbe încet din mulțimea formelor mâzgălite în rapelul umbrelei deschise deasupra. Îmi dezlegam voalul pus peste ochi sharpness norii nu sunt grădina noastră norii nu ascund nimic dincolo de ei; stelele sunt fundițe galbene stelele sunt fundițele cu care legam desenele în copilărie- din pasta lor strălucitoare picură scursura neantului: zăpezile fericite, acolo le poți ninge de câte ori vrei într-o iarnă zăpezile golfului- acolo poți urma vapoarele de zahăr, somnurile piperate și recuzita de lemn pe puntea lor în care oceanul strănută criptele înguste ale pescărușilor de aer- streșinile pe care gâzele dormitează toată iarna nu sunt grădina noastră palidă și verde din care zmeii să se ascute pe cer din care păsările să se precipite în murmure fine; iarna, zăpezile golfului nostru nu sunt indiferente la picioarele noastre goale, la frunțile noastre subțiri- zăpezile golfului sunt reci și calde. Îmbină mirosurile rondului bifat cu pietre șlefuite de marmură, așa cum lămâii fetelor mele parfumează în conturul lor strâmb apa de la țărm până la insulele din largul ei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate