agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-16 | |
Lacrimi curg, dureri rămân.
Nesperată-i azi iubirea. Eu nu mă mai simt stăpân Pe un suflet de păgân. Solitar și nepătruns, Eu îmi caut azi menirea. Sensuri însă mi se-ascund, Ascunzându-mi fericirea! *** Port gândiri necugetate În sărmanul meu destin. Ferecându-le pe toate Nu-mi sporesc oare-al meu chin? Sufăr și din suferință Îmi iau sevele pe rând. Învingând a mea voință, Lacrimi curg, dureri rămân. În închipuirea mea Vise rând pe rând se spulber Când pe toate dragostea Le preschimbă-ncet în pulberi. Cântată e de veacuri, În vers fiind amăgirea Nesperatelor leacuri, Nesperată-i azi iubirea. Când sentimente, rațiuni, În spirit se îmbină, Eu sunt în stare și minuni Să fac; și văd Lumină! Însă de simțirea face Să cad sub blestemul sfânt, Eu îmi pierd pe dată pacea Și nu mă mai simt stăpân. Rugăciuni, dorinți ascunse Ce mă macină de ani, Sunt acum de mine spuse, Dară, vai! sunt spuse-n van! Cum în noaptea de aramă Se văd stele-n cer căzând, Astfel doruri se rezeamă Pe un suflet de păgân. Sori arzând pe bolt-alunec, Vântul vântură-n deșert, Stele-n beznă se întunec, Luna se arată-n sfert. Toate astăzi sunt știute, Nu mai e nimic ascuns. Numai sufletu-i în lume Solitar și nepătruns. Fantasmă albă trece Prin lumea plină de venin, Nici de aș fi mai rece De doruri, lacrimi și suspin N-aș putea nicicum scăpa Căci m-a condamnat iubirea Și în viața asta grea Eu îmi caut azi menirea. Pe un cer de-azur ce-anină Se întâmplă uneori Ca în plină zi senină Soarele să intre-n nori. Și crezând că-nțeleg sensul Ce marchează-n chip profund, Eu în vers țin universul, Sensuri însă mi se-ascund. Nici fapte, legi nescrise Nu pot să-mpiedice un drum. Doar amăgiri promise Vor să-l prefacă iar în scrum. Și cenușa sa mocnind Nu-mi aduce mântuirea, Căci se-mprăștie prin timp, Ascunzându-mi fericirea. *** Ascunzându-mi fericirea Sensuri însă mi se-ascund. Eu îmi caut azi menirea, Solitar și nepătruns. Pe un suflet de păgân Eu nu mă mai simt stăpân Nesperată-i azi iubirea Lacrimi curg, dureri rămân.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate