a vrut să-l oprească s-arunce dogoare
spre grâul mijit în întinse ogoare
o pâclă înaltă și rece de dril
își cerne zăpada târzie-n April

fereastra-ncălzită se umple de lacrimi
prelinse-n șiroaie de-a mărului patimi
ce-și strânge podoaba de floare în pripă
să nu i-o doboare-a ninsorii aripă

se-amestecă albul din cer cu mirosul
din creanga-nflorită sporindu-i frumosul
și greu o încarcă de-o nouă povară
lipsind-o de rodul gândit pentru vară

pe albe imașuri stau turme uimite
privind împrejur cum dispar troienite
verdețuri pe care zburdau până-n seară
mieluții zglobii risipiți pe hotară

acum stau ascunși pe sub mame ca-n noapte
speriați și cerșind câte-o gură de lapte
în ochi și pe bot li se scurge șiroaie
zăpada topită pe blana de oaie

iar frigu-i pătrunde, ei plâng mai amarnic
ca-n ziua fătării cănd soarele darnic
le dase binețe prin veselul tril
de păsări întoarse acasă-n April

atât ! doar o zi ! până mâine în zori
se cerne omătul ce vine din nori
cănd văntul va șterge în ritm de cadril
zăpada târzie căzută-n April

Bodelhousen, aprilie 2006