azi plec de-acasă și din buletin din apă din toate semnele
plec într-un lemn din care face lumea foc că vine văd grăbit un vânător să-mi ia vânatul să-mi numere cu-n glonț cu aripi
zilele

azi plec la drum privind în urmă peste umăr înfricoșat desculț
cum mă aleargă nașterea strigându-mi numele
cum strigă și eu nu aud decât pe el
chiar strigătul plângând

azi nu aud nu fug gonesc mă duc și rup pământul
mă ascund în peștera lui NU privesc
din când în când iar peste umeri s-a tras un glonț din glonțul în chiar cuvântul
din cer o picătură plouă sânge peste frig în nori

azi mă descurc
de unul singur bat la porți bat sunetul
îi rup călcâiul
mă ascund că vine noaptea să mă-nghită
ieri vânătorul meu m-a vrut doar o momeală în noaptea asta în somn ar vrea să-mi bea din apa adormită
în apa care iar înoată moartea mea
cu guler și cu nasturi la haina mea cu nori cârpită

azi plec azi plec azi nu aud ci mă desfac și mă las pradă
că vine a venit iar timpul să mă întorc pe drum să număr
să văd dacă am
nu
ori
da
cumva cel ce-a fugit nu eram eu ci vânătorul ce caută să-mpuște-n piept
zăpada umbrei din zăpadă