Jocul vieții și al morții



Am întins lumina până când s-a rupt
În mii de raze ascuțite
Albe, roșii, albastre, violet
Și dureroase
Sângele răstignit
A țipat
Plesnind coaja de mesteacăn
Tânăr, înfrunzit
Globule roșii și albe
Se rostogolesc cu zgomot
Ca niște zaruri hăituite
De febra jocului
Pe care cu toții îl jucăm
Cu patima vieții
Cu frica morții
Și pe care îngerii
Îl căștigă nestingheriți
Și neînvinuiți
De nici un vârf ascuțit de rază
De nici un țipăt înroșit de timp
Zarurile fiind aruncate
Noi doar le amestecăm
Sperând