mâinile lor sunt lungi
și fără de veste
ca un pocal adâncit în licărul vinului
înroșit în arome
mâinile lor sunt iureș
poposit în ospețe
sub limba lepădată alene pe piatră
fiecare lepădare adumbrind
o nouă mână întinsă în noi
alene și lung
lung până la sângele dezbrăcat de pudori
mâinile lor sunt pietre
înnoptate între ramurile noastre
curtate de ploi
ospețe și pocale uitate cu gura-n pământ
fără de veste
bolta se deșteaptă înaltă
umbre tremurând în largul de peșteră
îmbrăcată-n somnii
cuprinse de mâini împletite adânc
până la glasul de foc al sângelui
încă netulburat