agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-02 | |
când o să cresc mare mă fac poetă și pictoriță și fotografă
o să am câteva rame agățate deasupra casei în ele voi mâzgăli o sumă de vorbe câteva nuduri și trei clipe I la început trebuie să fac rost de un bărbat negricios , rudimentar cu privirea de fiară sătulă și de-o femeie uscată, cu plete unsuroase care să-l privească pierdut, moale în afară zvâcnos cu interiorul ochiului ăștia doi ar trebui să se iubească într-o bătătură pe-o arșiță de bărăgan să spintece bostani cu bulbuc răscopt el să o muște de țâțe și laptele să i se prelingă pe botul mâțelor ea să se întindă în bătătură goală cu-n pepene despicat între mâini și picioare le-aș pândi privirile când sub pleoape s-ar naște animale sau dumnezei eu hârș cu blițul clic clic clic și încolțirea ar scrie o poveste II apoi aș avea nevoie de o șosea dar una cu plopi așa cum nu mai avem noi probabil aș pleca mai spre est parcă acolo am văzut unii înșirați simetric pe margini și câmp cu bostani pe-o parte iar pe stânga ziduri de porumb împănușat în dosul lui o pădure ar mai trebui să împrumut un șir de tiruri trase pe stânga șoferii ar opri înfometați în față o curvă și-ar strânge banii pe trepte la capătul celălalt o femeie neapărat tânără neapărat copilă neapărat firavă neapărat bălaie întinsă pe mijlocul străzii nu neapărat goală în ochii ei ar coborî pe rând o pasăre un nor o stea m-aș așeza în susul drumului femeia m-ar privi intermitent subtil vântul ar înfiora trupul porumbului din câmp călătorul ar adulmeca secrețiile fiarelor respirația se oprește în albul ochiului metalic se gravează clipa întregă așa ca în desenul acela pe care n-am reușit să-l termin niciodată niște cuvinte și-au înfipt degetele în asfalt III la final mi-ar ajunge un miraj cu un bărbat anume ars de soarele nesfios al amiezii și o femeie anume scuipată din pântecul nopții fără decoruri fără lumini fără clicuri i-aș așeza la locurile lor poftiți de vă priviți peste umăr! //spre dimineață fotograful ar dori poate o scenă nescrisă// Decorul se schimbă lângă casă ușa proaspăt vopsită se sprijină somnoroasă de aragazul murdar o bucată de pânză albastră de in acoperă masa de plastic roșu deasupra o dezordine caldă recipientul de sare căzut peste un colț de pâine două pachete de țigări aproape goale câteva brichete viu colorate rola de șervețele o farfurie acoperită printre rufele jilave lumina se joacă de-a v-ați-ascunselea Personajul se schimbă Ina coboară cele trei trepte înguste aerul răcoros îi înfioară sânii sub bluza de vară își întinde picioarele arămii pe scaunele din plastic roșu capul îi cade blând pe spătar șuvițele ciocolatii gâdilă tâmpla obosită femeia își aprinde o țigară fumul îi pătrunde în sânge îl curăță de pofte Acțiunea se schimbă pe masă un pepene roșu rotund ca un pântec își desface pulpele zemoase femeia înghite felii mari degetele pătrund în carnea frucrului lichidul dulce i se prelinge pe încheieturi pupilele Inei se dilată trupul mărunt i se desface printre pori copilul din lună vede lumina //mâine fotograful se-apucă de pescuit//
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate