Trecea întunericul
se crăpa o piatră
trecea de ziuă se crăpau două…
treceau la rând case
copaci înaintau în vârstă
pe o creangă spânzurat
un pat de flori
în spatele curții toate plecau la vale
se făcea că nu vedeam cu ochii
ne miram împreuna de ce
de ce pe jos și nu călare
de ce cresc fulgii si nefulgii pe spinare
eu vedeam cu urechile cu umerii cu brațele
și oricum nu înțelegeam nimic din visul acesta
așa că m-am ridicat în picioare și
m-am trezit.