Mai vino toamnă, semănă-mi fiori,
Gravează-mi geam-ul în lalele și bujori.
Da-mi seara lingă soba cu cărbune,
Sa te ascult din nou ca-n zile bune.

S-a stins, e iarba și izvor,
Lăcașul sfânt în patimă și dor.
Dansez expresii și rostesc cu pasiune,
Nespuse, ne sortite sa mai sune.

Sunt tu mai mic o rămurică de rudenie,
Făptură de sclipiri cu amintiri eterne.
Zvonit de clopote cu miros de tămâie,
A liniște, odihnă veșnică adie.