ca o strigare de rușine-n timpul slujbei
venise zvonul tulbur' că nici daci
nici romani
nu ne-ar străbate stirpea
ci hoarde de țigani
că suntem fiecare-n parte
rușinea, spaima urbei
în stare să ucidem pruncu-n mamă
pentru bani

venise vremea vameșului
ce punea să jure
pe fiecare dintre-ai mei
pe laptele din mamă
nenăscutul fiu și tatăl mort
c-o să se-ntoarcă
iar unde pleacă n-o să fure
punându-i viza ca un Noe
la intrare-n Arcă
fratelui meu pe pașaport