Mă luase popa, să vă spui,
Când botezai pă Ion, la rost,
A socotit cu deștu’ lui
Pă călindaru’ ăl dîn cui,
Că s-a-ntâmplat să-l fac în post ;

Da’ ce rușine, io creștin,
Cu-atâta lume fi’nd dă față,
Că începui să mă închin,
Să fac mătănii, să suspin,
Să o dau dracului dă viață…

Muierea mea, ce să mai zic (!?)
Să-ngălbenise ca și ceara,
De a rămas de-atunci cu-n tic,
Să uită-n călindar un pic
De câte ori să lasă seara ;

Da’ după ani, azi dimineață,
În zori, cu Leana și Ionel,
Furăm la școală primii-n față,
(De ce mi-a fost mai tare greață)
Ca să-l înscriu pă puradel,

Cum să-ntâmplă, și dom’ părinte
Veni cu fetele lui, două,
Io cu respect dă fețe sfinte
Lăsai pă el s-o ia ‘nainte,
(La crâșmă dăschidea la nouă)

Acuma Leana, că e vie,
Muiere fină, nu-i o lele,
Cu coada ochiului să știe
A tras, când popa pă hârtie
Le-nscrise p-a lui puradele,

De se-apucă, cu ticu-i rău,
Pă dește scurt ce-a socotit
(Că școală avea căcălău)
Și la ureche mi-a zis, zău
Că popa sigur n-a postit !

Mă scărpinai în cap o țâră,
(Să nu zică că io-s al dracu’
Și-apoi pă veci să-mi poarte ură)
Strigai în plină-adunătură
Mai mult de mila lui, săracu’:

Părinteee…la mata’ în casă
Păcat s-a săvârșit în post !
Și-ți spun știind ce mult îți pasă
Că ești figură cuvioasă…
Iar de nu crezi, ia-o la rost
Că-ți spune…coana preoteasă !


Valeriu Cercel