Unde ești că nu mai știu
Fiule, să te cunosc?
Mamă, s-a făcut târziu
Pentru florile de mosc

Te-a furat un fir de apă
Și-am rămas singur pe mal
Bătrânețile tot sapă
Zidurile în aval

Dacă mor, renasc în tine
Ca un dor de menestrel
Când zăpezi diamantine
Strălucesc într-un tunel

Că vin oameni să ne spargă
Iar urechile cu glume
Și de când e lumea, lume
Crește prețul la litargă

Mamă s-a făcut târziu
Și m-a prins un dor de ducă
Dacă mor nu mai înviu
florile. Și se usucă

Dac-aș ști unde-i eroarea
M-aș opri din căutat
Că-mi doresc eliberarea
Și odihna, vinovat

Nu-mi e teamă de dubine
Nici de luciul lor opal
Vezi cum ninge peste mine
Și am devenit cristal

Florile de mosc ucise
De ozonul lor avid
Încăperile-s închise
Și eu bat cu pumnu-n zid

Nimeni nu m-aude, strig
Până-am să devin ecou
S-a făcut în lume frig
Și mai trist ca-ntr-un cavou;

Dac-aș ști pe unde drumul
Taie lanțul de carate
Dintr-un om numai parfumul
Trece în eternitate!

Mi-am dus viața pe-o fregată
Să mă judeci cu blândețe
C-am ajuns la cap și iată
Mă închin marii altețe

Ia nesomnul meu cu tine
Ca un cântec de vioară
Lebedele, să știi bine
Nu mai mor a doua oară

Și-l vei duce mai departe
Ca o sagă de-ntrebări
Fiecare om o carte
Datorează pentru dări

Mâna ta de chiparos
Să-mi însemne locul crucii
Drumul lung și greu pe jos
Prin livezi când saltă cucii

Lasă doar să plângă luna
Peste slovele de fier
Zborul naște zbor întruna
Și misterul, alt mister

Muntele și-a-nchis izvorul
Peste care nu se trece
Doar căderilor fiorul
Împrumută unda rece

Că mă știu avar de umblet
Și cu dorul în spinare
Ceru-ntreg îl am în suflet
Și mă-ncarcă de splendoare

19 aug.1988

poezia face parte din Condorul, 2001

25 Iulie 2008