Îmi învelesc trupul plămădit din sânge,
Războit de inși buimaci și goi,
Îmi clădesc timpul pe dureri ascete,
Șterg pașii de ger pe țărmul fierbinte,
Mă rup de fosile, mă- ncorporez în rocă,
Iar trupul meu de sânge se-nalță printre nori,
Uneori printre flăcări, alteori printre ploi…
Mă pierd printre cuvinte, bolnavă de ființă,
Descendentă a Evei.