A mai trecut o zi sau poate-un ceas,
Tăcerea pietrelor pecetluiește-uitarea,
Atât ne-a mai rămas:
Din tot ce-am fost,un legănat de ape,
Din ce-am sperat,cântec funest pe harfe
Din ce-am crezut,o falsă poezie,
Din ce-am iubit,dulce melancolie.

A mai trecut un ceas sau poate-o oră,
Roua ce plânge cadențat din nori,
Ne blesteamă cu sacru legământ,
Sa facem doi, din UNUL :
Suflet,
Gând,
Mormânt...

A mai trecut o oră sau poate-o clipă
Ploaia măsoară-n gând a pietrelor ființă,
Și peste-al nostru cânt aruncă dezacorduri,
Scrâșnesc din albii dinți inimi care-au uitat
Bătaia imitând al nostru vals
Disimulat în al iubirii pas...NOI
Acum ne-a mai ramas doar Tu și EU...