agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-26 | |
Apus dulce de vară
înțesat pe cerul inimi mele, cromatic întins ca un fum pe o șosea umedă, în praful greu al zâmbetelor noastre. Apus târziu și ciudat rămas pe retină, rupt de realitate, încins de jocul buzelor în iarba verde și proaspătă. Apus pe o autostradă, în marginea unei păduri, unde te aștept să apari precum un surâs, asa cum noaptea se scurge printre stânci adormite. Visul nopților copilăriei, mirosul vechi de tren și viața ca o șină întinsă, ce în depărtări ajunge, o gară ieri, o gară azi și tu rămâi departe. Clipa când ne sărutam, pe-un câmp întins de maci, acel roșu pur aprins se stingea în privirea ta. Când alergam desculți pe câmp, te mângâiam cu cioburi, acele bucăți rupte din sângele unor stele, rămas coagulat pe sânii tăi, o pânză desprinsă a sufletului. Te pierzi acum, în van plutesc lacrimi pe cer și fulgeră prin vene, iar noaptea adâncă, te ascunde rătăcită între stele. Numai cerul de-un infinit abstract, privește în oglinda de lacrimi, zidită la picioarele mele și mă strânge căldura lor, când toate se adună într-o austeră încăpere a subconștientului, unde mă înec pe un zid, cu cărămizi din ochi picurate. Mă înec între un apus și un răsărit pustiu, văzut din tren, la marginea pădurii, amintiri și vorbe scufundate în regretele banale.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate