Iubite,
păsările-mi șoptesc
că, pașii-ți rătăcesc
prin crâng abisal,
în somnul adânc,
pe așternut cernut
din trecătoare iubiri.

Rădăcinele-ți se topesc
în putrede scorburi
de efemere visuri
ce-ți înghit clipele reci,
de toamnă târzie.

Ai grijă de tine,
trezește-ți visul,
e din nou dimineață
și-un zâmbet pe față
‘nalță nou cântec spre soare,
spre clipa curată din zare.