agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-04-27 | |
Timpul îmi împietrește aripile
și mi le umple de atâta negreală Negreală a secundelor ostenite... Imi zdrobeste spiritul si mi-l arunca in cele patru colturi ale lumii antice, sa nu se mai reintregeasca niciodata. Imi rupe pielea de pe mine,iar vantul aduce rafale de apa de mare sa ma taie. Imi scutura corpul in sus si in jos pana ce toate gandurile cad afara pana ce sentimentele ametesc si fug, pana ce tot ce ramane e un vid lucios si stralucitor care canta, si care il asculta pe Pavarotti in casca. Ma scutura de simtire,pana ce nu mai raman nici macar pete din visele trecute si din amintire... Pana cand de atata frecare cu aerul ma dizloc si ma sparg in bucatele. Timpul ma separa de profanitate si de radacinile vocii senile, ma transforma intr-o minge ce sare din ce in ce mai sus si mai tare, si cu cat trece mai mult,cu atat Voi ajunge mai sus si mai departe de picioarele mele ramase pe pamant, de aripile mele inghetate in piatra, de vise si de amintiri pierdute de oamenii ce intotdeauna au tradat... Și deși pare că mă apropii de cer cu fiecare secundă ce mă trece Nu fac decât să mă îndepărtez de pământ, mai însingurat și mai rece...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate