Se umple de himere odaia
De jilave zidurile se surpă
Diligența nu mai vine astăzi
La ferestre flutură o cârpă

Păsări mari cu aripile brune
Anunță iar o secetă ad-hoc
Naivii merg din nou la tribunale
De unde nu vor mai veni deloc

Ulițele ies ca niște săbii
Fiecare noapte și atât
Regimentele nu mai găsesc cazarma
Și în zori se împușcă de urât

Primăria a rămas pustie
Timpul peste tot presară praf
Ciorile cobesc la cine trece
Prin fața stâlpului de telegraf

Zarzărul din fața casei plânge
Cu lacrimi mari de rășină și clei
Ciorchinii toamnei coboară la geamuri
Seva mugurilor grei