Regăsirea

ÃŽn a apelor splendoare
Luna clară o privesc
Mă ascund de orice floare
Ca să uit cât te iubesc
*
Pentru ce aștept întruna
Și de ce, noaptea târziu,
Nu apare decât luna
Ca un falnic sol pustiu
*
Iar o lacrimă pe gene
A sclipit ca un fior
Nu mai vii, noaptea se cerne
Toate gândurile dor
*
Doar în unda-ntunecată
Mai încerc să regăsesc
Chipul drag, și dintr-o dată
Mi se pare c-o zăresc!
*
Dar, nu-i ea, e doar o umbră
Strecurată printre nori.
Și a nopții taină sumbră
Se destramă înspre zori
*
Florile-și aprind culoarea
Razelor ce s-au trezit
Fără sorți e așteptarea
De ce oare n-a venit?
*
Din a apelor splendoare
Soarele a răsărit
Furișate prin răzoare,
Păsări mii au tresărit
*
Numai eu nu văd uimirea
Ochilor ce mă privesc
E aici!! Și fericirea
Mă îndeamnă să iubesc!