astăzi plouă așa de mărunt
ca și cum deasupra mea ar sta cineva
iar în mână ar ține o sită

din pereții camerei a ieșit moartea
am dat mâna cu ea și am urmat-o
sperând că o să găsesc în fața mea
pe cel care în fiecare seară
îmi spune noapte bună

am pătruns într-o lume a uitării
nu știam nici cine mi-a fost
tată, mamă, frate, soră și lista continuă
pentru că aceeași încă în viață moarte
ar fi putut să îmi fie ființă

mă încumet să merg mai departe
dar afară ploaia nu contenește a mai bate
încă odată