agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-18 | |
am adunat mână cu mână…
cenușa devenea leșie ne îmbătam decădeam unul-ntr-altul și…nu… o, nu, nu eram noi a fost un pod pe care s-au dat maini. pietrele încă lăsau urme la pași zvâcniri precedau fiecare regret două suflete strigau fără să se regăsească surdină, muțenia astupa gura așteptau ruga, noi pipăiam ultimele vorbe pe creștetul lor moale ca și cum… era chemarea mâine o să mă trezesc om o să îmi pun pielea la uscat într-un cui ruginit undeva în cer, o să cobor și o umblu din nou prin tine, ca printr-o zăpadă proaspătă și rece o să stau la umbra lumii de-a-ndoaselea o să îmi ascund privirea și roși tăciuni mă ardă-n culmi și… vânturi aștearnă peste mine o mâna de tăceri să știu că ai trecut și pe la mine nu sunt poet poeții își mână în fagi vrerea să umble cu mistreții adulmecă aerul cu ghinzi pe sub râturi umbrite de valuri măiestoase, își fac din lumină tihnă și case o să beau până o să adorm din al treisprezecelea ceas o să sune – același mă voi fi trezit în altă viață, sau vieți mă vor fi trezit o altă dimensiune de simțuri și gând o să moară cu mine, de vrea - cuvantul strivit sub pietre, tăcut va fi, - crâng o ramură verde topită în unde cu alte flori de vară, muribunde nici nu știu de unde îmi vin îmi dau ghes la fiecare secundă-lumina scălda în mine alte și alte infinituri gemene, îngemănate cu mine, pribeag și eu cu ele
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate