agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-21 | | Într-o dragă dimineață, Se trezi întreaga zare Că-i scăldată de verdeață, Și că poartă-n flori visare. Și strigând spre-nseninare Florile să își trezescă, Soarele zâmbind mai tare, Începu să strălucească. Prima, se trezi cicoarea, Din petale fremătând. Salută vântului boarea Ce dansa dulce-plăpând. Iar rochița-rândunicii Își deschise ochiul mare, Și privea frunza arnicii Ce-i ținea...nițel răcoare. Și zoreaua cea plăpândă Se gătise-n roză haină, Pe cînd gura-leului,flămândă, Roua încerca să-și cearnă. O cucută-nfumurată Se grăbea să se întindă, Ocărând volbura-ncăpățânată Că-ncerca să o cuprindă: '- Vai, tu soro,...ești nebună? Iar ai mai crescut azinoapte, Și nu ai decât o lună - Văd că ești pusă pe fapte.' Clopoțelul de grădină Le strigă la adunare, Iară roza - ca regină - Le ținu o cuvântare: '- Frați, surori și...voi scaieți! Astăzi v-am chemat la sfat, Căci de vreo două dimineți Veste rea vântul mi-a dat. Cică-n drumul său pribeag, Pe când rătăcea zglobiu, S-a lovit de-al Toamnei prag Și-acum suflă a pustiu.' '- Aoleo!'...zise un spin. '-Oare ce e de făcut? Chiar de mă numesc pelin, M-amărăște acest gând.' Scaiul, tot se inroșise De atâta-ncrâncenare, Și în taină se gândise A porni spre-nsămânțare. Toți se agitau de zor, Când regina iarăși zise: '- Liniște peste răzor! Fricile sunt interzise. Eu vă dau un sfat,copii: Nu vă ofiliți prea iute, Pân' ce Toamna va sosi, Să aveți semințe multe. Mai avem vreme puțină - Deci să ne rodim de zor, Iar când Toamna o să vină Ne-om ascunde sub răzor.' Astfel zise roza albă Din petale scuturând, Și coroana sa cea dalbă Se pierdu treptat în vânt. '- Vai!...Regina a murit!' Zise tremurat cucuta. '- Cred că toamna a venit, Și m-apucă iarăși guta.' '- Dar avem nevoie de-o regină.' Se stropși și clopoțelul. '- Să domnească în grădină Pân' ce-o să coboare gerul.' '- Bine, bine,...dar pe cine?' Zise-o floare cu turban. '- Nu vedeți? Boala ne vine De la vântul bădăran.' Și dansând peste grădină, Vântul le fura petale, Când deodată...o regină Înălță suava-i floare. Era o floare-ntârziată De crizantemă frez, Ce-și desfăcu corola toată Spre-al toamnei crez. Se liniștise chiar și vântul- Încremenit fiind de mirare. Și-apoi...se-acoperii pământul Cu brumă rece și petale.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate